Iată ce zice el într-un interviu acordat postului de radio Europa Liberă: „Revenim la realitatea tristă moldovenească. În primul rând, plaiul mioritic şi cei 3 ciobănei care s-au adunat pe altul să-l omoare”. Ei, d-apoi ciobăneii parcă erau de tot trei, iar doi dintre ei se vorbiră şi se sfătuiră să-l omoare pe al treilea. Dar, meditând îndelung, am reuşit să dezleg, totuşi, misterul. Confuzia vine din faptul că fosta AIE avea patru componente, iar preşedintele „second” o fi uitat că Urechean nu mai este în Parlament şi l-a contabilizat şi pe acesta, alături de ceilalţi mişei şi potenţiali asasini. Victima, ciobănaşul moldovean, ingenuu şi tras prin inel, este, dacă nu v-aţi dat încă seama, şeful turmei PLDM, Vladimir Filat. Motivul, tălmăcit de bătrânul păstor, este tot cel pe care l-a intuit şi poporul atunci când s-a aşezat la masa de lucru a istoriei să-şi elaboreze nemuritoarea operă – invidia. Invidia este generată pe faptul că Filat are…membri mai mulţi (mândri şi cornuţi) etc. după text. Transpus în limbajul vechiului şi învechitului trăgător de sfori, textul popular sună cam în felul următor: ceilalţi păzitori de turme sunt invidioşi pentru că „Filat s-a isprăvit bine, fiind premier”. Ei, domnule Lucinschi, ferit-a Dumnezeu să se fi isprăvit. Noi îi dorim zile multe şi viaţă lungă.
Preşedintele nr. 2 îşi asumă fosta coaliţie de guvernământ
Îngrijorarea preşedintelui pe viaţă este explicabilă, dar negată cu vehemenţă – Chril Lucinschi, feciorul seniorului Lucinschi, este printre noii deputaţii păstoriţi de Filat, iar speranţele de a influenţa în continuare puterea de la Chişinău sunt legate anume de partidul respectiv. Pretenţia de edificare a unui partid-stat, intenţia clară de a face o alianţă formală, din necesitate, dar cu un rol principal şi exclusiv al PLDM în actul de guvernare şi, implicit, cu acelaşi Petru Lucinschi în rol de decident, par să nu mai fie atât de uşor de realizat.
Dacă cineva crede, totuşi, că se exagerează factorul Lucinschi şi potenţialul de influenţa a acestuia asupra vârfurilor politicii moldoveneşti, argumentele le găsim tot în interviul respectiv. Referindu-se la constituirea defunctei AIE, cel mai şmecher dintre politicieni îşi pierde, la un moment dat, circumspecţia şi se developează ca un spion picat la misiune: „…ţin minte foarte bine perioada aceea de împărţire a funcţiilor. Discutam cu acelaşi Filat, Diacov. Nimeni nu voia sa se ducă la prim-ministru”, mărturiseşte Lucinschi. Adică, tot el era dirijorul, manipulatorul şi împărţitorul de funcţii.
Filat, Diacov, Lupu, Pasat – vechea clientelă a ex-preşedintelui Lucinschi
De ce a ales pensionarul de onoare anume PLDM-ul pentru realizarea ambiţiilor sale politice încă neepuizate? Explicaţia este simplă. Vladimir Filat este un apropiat şi un vechi client al acestuia, care din „mila” lui a ajuns în 1998 în fruntea Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat. În următorul Guvern, condus de Ion Sturza, Filat este deja ministru de Stat, numire girată tot de preşedintele de atunci, Petru Lucinschi. Şi dacă mai ţinem cont de relaţia mai specială a fostului prim-secretar al Partidului Comunist al RSSM cu partidul condus de triumviratul Diacov-Lupu-Plahotniuc, dar şi de câteva persoane din anturajul acestuia plasate cu abilitate în partidul lui Ghimpu, ne convingem că fosta AIE este, în totalitate, un produs (expirat) marca „Lucinschi.” Din acest motiv se agită şi se îngrijorează astăzi bătrânul conspirator şi intrigant, care încearcă să reanimeze vechea coaliţie în varianta care i-ar fi doar lui convenabilă. Pentru ce? Poate şi pentru că se mai crede capabil să revină în funcţia de şef al statului sau, mai degrabă, pentru a rămâne în continuare cel care să manipuleze guvernarea în Republica Moldova, păpuşarul din umbră care să decidă în continuare soarta acestui „plai mioritic”.
Комментариев нет:
Отправить комментарий