O nouă doctrină – liberală de stânga

Dar să revenim la spectacol. După atâtea evenimente în tabăra premierului, Partidul Liberal al interimarului trebuia să născocească ceva care să pună într-un con de umbră toate eforturile concurenţilor. Şi a născocit. Nu ne referim la prestaţia de striper a şefului acestuia la clubul din Ialoveni, ci la un eveniment mai sobru şi solemn, cel de lansare în campanie. PL-ul şi-a dus cei 103 candidaţi tocmai la cetatea Soroca, unde aceştia au fost iviţi poporului, ca singurii în stare să ne scape de toate relele, tot ei singurii care ne-au redat nouă, nevrednicilor, demnitatea şi onoarea. Evident, a fost exacerbat eroismul tinerilor de la 7 aprilie, care nu au avut alt scop decât să-i aducă pe ei, liberalii, la putere. Drept răsplată, şeful liberalilor a promis iarăşi promovarea tinerilor, fără a preciza de ce nu a început promovarea chiar de la lista electorală a formaţiunii. Şi iarăşi ne bate gândul că o fi vorba doar de un singur tânăr, cel mai tânăr dintre liberali şi mai nepot dintre nepoţi.

 Ideile cu care s-a avântat PL în lupta pentru fotoliile de deputat se constituie într-un conglomerat de promisiuni generale şi demonstrează, totodată, o uşoară confuzie doctrinară. Astfel, pe lângă promisiunile de a-i pune capac comunismului, evident, odată şi pentru totdeauna, de a ne duce în Europa şi a le da tot ce-i mai bun tinerilor, iar tot ce-i mai rău – corupţilor, liberalii îşi propun să realizeze două deziderate care se află, de fapt, într-o uşoară contradicţie: promovarea economiei liberale şi a politicilor sociale.

Mihai Ghimpu a revenit la vechiul refren despre o Constituţie nouă, pe care a visat atât de mult să o „ctitorească”, şi fără de care, în opinia lui, nu există cale de luptă cu corupţia. Falimentarea unei alte idei fixe a interimarului, cea a referendumului constituţional, nu pare să-l fi descurajat pe luminatul, dacă vă mai amintiţi, doctor honoris causa. Dar de ce coaliţia de guvernământ nu a reformat justiţia, Procuratura în mai bine de un an de aflare la putere, de ce a tolerat garantul Constituţiei, aşa imperfectă cum este, târgul cu funcţiile de stat? De ce nu a făcut omul instalat de Filat ordine la Serviciul Vamal şi de ce nu l-a demis premierul pe acesta după scandalurile răsunătoare de contrabandă cu ţigări? Deşi insuficiente, acestea ar fi fost câteva acţiuni concrete în măsură să dea credibilitate demersului anticorupţie, formulat de către partide, şi declaraţiilor sforăitoare ale liderilor acestora, obişnuiţi să lupte cu corupţia doar în campaniile electorale.