Partidele aflate astăzi la guvernare s-a bazat, în mare parte, pe miturile create de acestea în campaniile electorale care, la momentul respectiv, au reuşit să păcălească electoratul şi să ofere credibilitate unor partide de conjunctură, fără doctrină şi fără o viziune clară privind parcursul pe care ar trebui să-l urmeze Republica Moldova.
Promovarea tinerilor nu este totuna cu promovarea rudelor
Un astfel de mit electoral, pe care l-a lansat Partidul Liberal, condus astăzi de dublul demnitar Mihai Ghimpu, a fost cel al promovării tinerilor la guvernare. Este suficient să ne uităm acum la componenţa fracţiunii PL în Parlament, ca să ne dăm seama cât de „proaspeţi” sunt cei aduşi în funcţiile de deputat de către formaţiunea respectivă. Ion Hadârcă, Gheorghe Brega, Boris Vieru, Anatol Arhire (nici un cuvânt despre doamne) şi alţii, cu toată bunăvoinţa, nu pot fi încadraţi nici pe departe la categoria „tineret”.
Manipularea s-a făcut prin supralicitarea imaginii lui Dorin Chirtoacă, sugerându-se, astfel, ideea de promovare a tinerilor. Până la urmă, campania a fost, mai degrabă, una de promovare a rudelor în funcţii importante, adică o mică afacere de familie cu o miză extrem de mare. Amintiţi-vă şi de insistenţa spicherului şi interimarului nostru de a-şi aduce un alt nepot, la fel de tânăr, în funcţia de guvernator al Băncii Naţionale.
Evident şi nu în ultimul rând, lansarea mitului a urmări propulsarea la putere a Partidului Liberal, un partid fără prea mare relevanţă în viaţa politică, dar, şi mai important, scoaterea din anonimat a şefului acestuia, Mihai Ghimpu, aflat ani în şir într-un con de umbră, în postura ingrată de politician nerealizat şi marginalizat.
Astfel că nu grija pentru un viitor politic strălucit al nepotului l-a animat pe Ghimpu, ci propria ascensiune spre culmile puterii. S-a văzut aceasta şi atunci când şeful PL a dorit să ajungă, cu orice preţ, preşedinte al CMC, chiar cu riscul pierderii majorităţii fragile existente acolo, dar şi atunci când acesta şi-a adjudecat şefia Parlamentului, la care râvnea atât de mult actualul premier. Anume atunci au apărut primele fisuri în „betonul” Alianţei. Şi este greu să înţelegem acum de ce se lamentează preşedintele liberal că nu are pondere în procesul decizional, că are împuterniciri reduse, că nu semnează decât deciziile care-i parvin de la Guvern, că are doar responsabilităţi, nu şi posibilităţi.
Însă să revenim la tânărul şi perspicace primar liberal. În scurt timp, din cauza comportamentului excentric al unchiului, dar şi a incompetenţei şi incapacităţii lui Chirtoacă de a administra treburile municipiului, credibilitatea şi popularitatea acestuia s-a dezumflat ca o bulă de săpun. Incapabil să schimbe ceva în activitatea Primăriei, şi, cu atât mai mult, în municipiu, el a continuat să pedaleze pe factorul politic, ca unul uitat, abandonat de cineva într-o eternă campanie electorală. Pe perioada mandatului său de primar, Dorin Chirtoacă a făcut declaraţii politice, a demascat şi a înfierat, a umblat cu brăduţul prin oraş, a scos barierele unora, lăsându-le pe ale altora etc. Populaţia aştepta însă, de la cel în care-şi învestise toate speranţele, cu totul altceva. Astfel că, junele primar, lăsat în derivă de unchiul care, după ce s-a aburcat pe umerii săi în vârful piramidei puterii, a pierdut orice interes pentru a-i mai menţine acestuia popularitatea, îi tot dă astăzi cu „dă-o în mă-sa” şi alte bădărănii pe care nici nu bănuiam să le auzim de la un apropiat al familiei prezidenţiale de la Bucureşti. Dezonorant sfârşit pentru un mit atât de frumos.
Комментариев нет:
Отправить комментарий